Si cand pictez...nu mai am nevoie de nimic

Imi place sa pictez. Nu stiu ce anume imi place cel mai mult: sa combin culorile, sa vad ce iese, sa ma joc cu pensula pe panza. Poate imi place doar senzatia pe care o am atunci cind pictez: ca nu mai exista nimic altceva decat ceea ce fac in acel moment. Sunt atat de preocupata si de incantata de ceea ce se intampla acolo incat uit complet orice alt gand. Nu imi mai este foame, nu ma mai intereseaza ca vecinii se cearta, uit pana si sa aprind lumina… Asta se intampla in momentele mele de inspiratie.

Dar, de multe ori, pictura nu este una cu mine: se separa de mine si devine un prieten; sunt momentele in care desenez lucruri naïve: printese, balauri, floricele sau dracusori. Imi creez lumea mea, o lume fantastica ce nu tine cont de posibilele judecati de valoare: nu ma intereseaza daca ceea ce fac va placea sau nu celorlalti, daca este o lucrare buna din punct de vedere artistic. Este doar desenul meu, care imi face bine pe masura ce il desenez. Ma ajuta cand am nevoie sa vorbesc fara sa vorbesc, cand ma simt singura. Imi place sa le dau titluri. Si sa ma semnez . Acum este in totalitate al meu: nu mi-l poate lua nimeni.

Desenez persoanele de care mi-e dor. Atunci cand te indragostesti iti doresti mereu sa vezi acel chip, chipul iubitului. Cateodata as vrea sa il fac mare, cat o casa. Cateodata il pictez pe foi normale, sau pe foi mici, in miniatura. Cateodata pe pereti. Mereu iese altfel, dar intotdeauna poarta acel ceva care ii este caracteristic: privirea,  poate culoarea in care il percep si care il prinde cel mai bine, sau o suvita de par care ii vine mereu in ochi. Tot dorul meu de adauga la acele linii care ii modeleaza chipul, si atunci simt ca este mai aproape de mine.

Nu pictez niciodata pentru altcineva: pictura este doar a mea. Daca nu-mi place mie, poate sa placa lumii intregi, ca nu ma intereseaza.

Cineva m-a invatat odata cum sa amestec culorile: mi s-a parut uimitor cat de multe nuante poti sa obtii, mereu si mereu altele. Am descperit ca din galben si negru iese un fel de verde si ca griul poate fi colorat. Ma fascineaza felurile infinite in care poti sa combini toate culorile din lume! De fapt, cred ca asta imi place cel mai mult la pictura: sa descopar culori: sunt mereu altele si toate imi reflecta dispozitia. Toate sunt despre mine si exista prin mine. Altcineva sigur le-ar face altfel. Cand ma uit la o pictura descopar ca fiecare om este unic, este diferit de ceilalti, si acest lucru mi se pare fermecator!

Te-am convins sa pictezi? Chiar daca nu…va urma.